La absolvirea celor douăsprezece clase de către elevii mei, am ținut următorul discurs.
Îl reproduc aici parțial.
Dragi elevi,
Vă mulțumesc că ați fost cu mine mereu.
Vă vorbesc în calitate de dascăl, profesor, educator, diriginte, de frate, de camarad.
Ați fost tot timpul atenți, mi-ați sorbit fiecare vorbă, fiecare sclipire, fiecare lumină.
Ați răspuns prompt oricând, ați reacționat imediat, chiar dacă erați ațipiți.
Când am avut dificultăți, m-ați ajutat, când m-am simțit lipsit de energie, sleit de puteri, m-ați încărcat cu prezența voastră, cu grija pe care mi-ați arătat-o în toți acești 4 ani.
Vă mulțumesc, m-ați făcut util și fericit !
Am încercat să vă învăț tot timpul câte ceva, pe înțelesul vostru, funcție de trebuințele voastre, de înclinațiile voastre, chiar de capriciile voastre.
Am trăit împreună, am visat împreună, am plâns împreună în momentele grele, am luptat împreună în jocuri și competiții, ne-am cunoscut în detaliu, ne-am dezvăluit fiecare fațetă, fiecare unghi...
Privirile voastre mângâietoare mi-au dat viață, mi-au dat lumină, mi-au dat un rost !
Am colaborat într-un mod rar întâlnit, am comunicat impecabil, am fost deseori nedezlipiți.
Cine oare nu și-ar dori o asemenea prietenie, o așa întovărășire, un asemenea team ?
Vă mulțumesc și vă doresc mult succes !
Ne vom mai întâlni fără tăgadă sub alte forme, în alte împrejurări !
Dumneavoastră, dragii mei elevi, știți fără greș cum mă cheamă, însă nu toți din această sală cunosc acest lucru, nu toți știu cu adevărat cine sunt.
Numele meu, onorată audiență, dragi părinți, dragi prieteni, este Smartphone !
Touch the screen !
Valentin Nicolae
articol apărut în ziarul Teleormanul, nr. 7080, din 23 iunie 2016
