Școala e ca un os în gât, de Vali Nicolae

Școala e ca o excrescență, ca un os adăugat, ca un os în gât.
Școala e o protuberanță. Extirpați-o!
Școala e ca un drum paralel, exterior, greoi, lung, foarte lung, du-te dracu' de drum!
Școala e ca o gumă lipită de sandale, de pantofi, fir-ați ai dracu' cu guma voastră!
Școala e ceva ce ne ține ca în chingi, ne ține strânși, noi suntem agitați, soro, noi explodăm, noi, dacă am fi în altă lume, am lovi, am fura, am sparge, am viola, am umili, am da foc...
Școala și lumea ne țin în lanțuri, ne țin în loc, ne bagă-n forme, ne fac culoare, ne fac baterii ca la găini, ne sortează, ne stornează.
Școala ne face rău, un rău mare, total, o greață, nouă ne e foame, ne sar hormonii prin dinți, limbă și urechi, ne ard urechile, vrem să luăm, să apucăm, să smulgem, să mulgem, să ne turnăm sticle de orice pe gât, pe gâtlej, să ne înecăm, să orăcăim, e PREA MULTĂ LINIȘTE, murim.
Urâm școala, urâm ierarhiile, urâm premiile, urâm competiția, URÎM, URÎM, URÎM, dac-am putea, am scuipa pe toate cărțile, putem? Le-am da foc, putem?
Dați-ne o bâtă, un Î mare, o suliță, o cange, ca să spargem aceste tablouri cu scriitori, să-i sfâșiem, să le rupem gurile, gâturile, gândurile, să le mărunțim inimile cu macetele, acești scriitori ne sunt pietre de moară atârnate de gât, acești scriitori ne îngreunează capetele, dac-am putea, le-am decapita și le-am înghiți în burțile noastre mari.
Școala ne omoară, școala ne face proști, școala ne umilește, școala ne intoxică, școala ne micește, ne face mici, mici (micromici cu muștar), și noi suntem atât de mari, de imenși, de voluminoși (cârnați de casă), școala e o oglindă ce ne urâțește cumplit, ne face păroși, cocoșați, strâmbi, băloși.
Școala ne alterează sufletul, ne slăbește, ne anemiază, ne atrofiază, școala ne diluează.
ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ.
Noi nu vrem să știm nimic! Noi suntem trimbolânzi!